Cateodata e simplu sa cumperi un cadou. Vezi un obiect si in cateva fractiuni de secunda il apuci rapid de pe raft si il pui in cos. (Sau un alt scenariu). Stii pentru cine e, stii si cu ce ocazie e sau cu ce neocazie 
– ca sa faci un cadou nu iti trebuie nu stiu ce eveniment; inventezi tu unul. Si mai stii si ca se potriveste atat de bine unei persoane incat in intregul univers nu ai gasi ceva mai potrivit. Dar asta e un caz fericit.
Celalalt caz e framantarea neuronilor si asta dureaza cam cat ai face 100 de paini. Te transformi in cercetator si incerci sa afli toate detaliile. Iti pui o gramada de intrebari. Si cu cat simti ca te apropii de raspuns cu atat la gramada imaginara se adauga si altele. Cunosc persoane la care daca am reusit sa le ofer un cadou de care sa se bucure, ar fi trebuit sa primesc premiul pentru cea mai viteaza persoana la sectiunea “oferirea de cadouri”. Da, uneori e chiar o lupta: in mintea ta, prin magazine, cu persoana in cauza de la care incerci sa afli indicii.
Dar si in primul caz si in celalalt , lucrurile nu se opresc aici. Partea grea a trecut, dar mai e o parte. Ajungi acasa, dai tot amalgamul de hartii, creioane, panglici si cartoane, fotografii, lipici, s.a.m.d de pe masa de lucru si asezi in centru proaspatul viitor cadou. Esti fericit. (Poate usurat ca dupa un examen la care ti-au picat subiectele dorite) E un nimic dar totusi trebuie sa fie cadou.
Se spune ca “nu haina il face pe om” si “ambalajul nu conteaza”. Nu stiu daca sa cred asta. In mare masura, dupa ce scanez o persoana, computerul meu de bord poate sa-mi ofere ceva informatii despre acea persoana: ce preocupari are, cati bani are, domeniul in care lucreaza, daca e creativa sau nu, daca citeste, ce muzica asculta, lucrurile care ii plac, cata proteina si creatina consuma :), daca vrea sa impresioneze sau nu, daca si-a cumparat de curand haine si toti trebuie sa afle asta, ce nivel de educatie are. Uneori, mai aflu si ca in hypermarketuri sau mall-uri soarele straluceste ca pe o plaja din Florida si musai ai nevoie de ochelari de soare sa te protejeze de nocivele radiatii. Mai afli si altele dar sa le lasam pe altadata.
La fel, si ambalajul unui cadou poate spune cateva lucruri. Spune daca stii sa apreciezi sau nu lucrurile frumoase. Nu poti oferi un ambalaj kitschos si sa pretinzi ca e frumos. Nu poti arunca cadoul in “ceva” doar sa scapi si de responsabilitatea asta si sa spui ca ti-ai dat interesul sa-l ambalezi. In primul rand, atunci cand privesc un cadou vad ambalajul. Si poate sa-mi incante sau nu privirea. Mi s-a intamplat sa primesc cadouri si sa nu vreau sa stric ambalajul :). Dar am fost sigura ca voi fi incantata si de continut. Nu ma refer la a muta muntii din loc pentru o hartie, o cutie, nici la a da banii pe un ambalaj care sa valoreze mai mult decat continutul. Vreau sa va provoc sa realizati ceva simplu si frumos din nimic. Cum notiunea de “frumos” e relativa nu stiu ce veti intelege de aici. Nu va multumiti cu pungile pentru cadouri si colile de impachetat pe care stiu toti de unde le-ati luat pentru ca se gasesc in fiecare supermarket. Unii intra in panica cand realizeaza ca au uitat de ambalaj si nu mai au timp sa ajunga la magazin. Nu e nevoie sa alergati daca nu aveti de gand sa castigati maratonul. Cu ce aveti in casa o sa rezolvati si aceasta mica mare problema.
Mai jos aveti niste sugestii de ambalaje realizate de mine pentru niste obiecte banale: cani de ceai, carti si alte chestii de genu’, realizate din materiale gasite prin casa. Pentru obiecte mai luxoase sau cadouri oferite la evenimente speciale puteti apela la alte stiluri. Sa va fie cu folos!
